ответ:Я так понял вопрос про Румынского поэта Джорджа Кошбука, но суть вопроса не понял
Объяснение:
Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.
În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.
Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: "Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori ...".
Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 - 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.
Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.
Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).
Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.
La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).
În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. "O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide", scria N. Iorga în toamna acestui an.
Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: "Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale."
La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.
ответ:Я так понял вопрос про Румынского поэта Джорджа Кошбука, но суть вопроса не понял
Объяснение:
Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.
În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.
Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: "Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori ...".
Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 - 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.
Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.
Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).
Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.
La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).
În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. "O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide", scria N. Iorga în toamna acestui an.
Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: "Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale."
La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.
Объяснение:
Дійсно, мова людини, його мова-це точний показник
людських якостей, його культури, ступеня інтелігентності. Спираючись на
отриману в школі основу, знання, кожна людина продовжує будувати
свої стосунки з рідною мовою все життя. Це необхідна умова
успіху в суспільстві, в сім'ї, умова успішної роботи, успішного життя. В
закінченні школи молоді люди продовжують освіту, вибравши
відправною точкою будь-якої шкільний предмет. Особлива роль російської мови
у тому, що без постійного вдосконалення в мові неможливо глибоке
вивчення всіх наукових дисциплін-і гуманітарних – і природничих, і
технічних, так як мова-це один із в передачі людських
думок, почуттів, емоцій. Мова безцінний і з естетичної точки зору, але
основна функція мови-бути засобом спілкування.
В системі шкільної освіти навчальний предмет “Російська мова“
займає особливе місце: він є не тільки об'єктом вивчення, а й
засобом навчання. Російська мова забезпечує розвиток інтелектуальних
і творчих здібностей людини, розвиває абстрактне мислення,
пам'ять і уява, формує навички самостійної навчальної
діяльності, самоосвіти і самореалізації особистості. Саме тому
основні цілі вивчення предмета-мовний розвиток особистості,
удосконалення умінь і навичок, що забезпечують вільне володіння
російською літературною мовою в різних сферах і ситуаціях його
використання. Будучи формою зберігання і засвоєння різних знань,
Російська мова нерозривно пов'язаний з усіма шкільними дисциплінами і
впливає на якість засвоєння всіх інших шкільних предметів, а в
перспективі сприяє оволодінню майбутньою професією.
Мова найтіснішим чином пов'язаний з життям. Володіння рідною мовою,
уміння спілкуватися, досягати успіху в процесі комунікації є
тими характеристиками особистості, які багато в чому визначають
досягнення людини практично у всіх сферах життя, сприяють
його соціальної адаптації до мінливих умов сучасного світу. Грамотність населення є найважливішим ресурсом будь-якого
держава. Цю нехитру істину часто забувають любителі історії
і політики, порівнюючи різні держави, захоплюючись підрахунком
кількісних показників території, природних, промислових та інших
багатство. Спілкуючись в соціальних мережах, люди, які пишуть без
граматичних помилок, вважають себе особливою кастою, привілейованою
групою і дізнаються один одного по грамотному письму як по маячку.
Решта учасників соціальних медіа все частіше підтягуються за
лідер. Адже грамотність-ознака гідного культурного рівня
людини і його соціального статусу.
Як навчитися писати грамотно?
Багато читати. Дуже багато читати. Дуже-дуже багато читати. Спочатку Ви
будете читати, потім сприймати, після-запам'ятовувати слова, фрази і
пропозиції, які потім вже будете відтворювати на папері на
підсвідомому рівні.
Читати вголос. Механізм приблизно такий же. Паузи, пряма мова, обороти,
інтонація-все це сприяє запам'ятовуванню прочитаного.
Конспектувати. Відмінний навик, який купується протягом
довгий час. Головне, навчитися конспектувати без помилок, часто
звіряючись з оригіналом.
Переписувати. Багато майстрів копірайтингу радять, ні, навіть
настійно рекомендують і змушують своїх учнів переписувати
П'ятнадцять
текст. Для того, щоб навчитися писати продають листи, потрібно взяти
Тексти відомих майстрів своєї справи і переписати їх тисячі разів. Поміж
іншим, це дуже правильна порада. Ця навичка відшліфує знання правил
написання слів і пропозицій, і навчить писати грамотно.
По-моєму, самоосвіта-посильне завдання для будь-якої людини. Адже
всі ці дії повинні виконуватися нами ще зі шкільної лави. Проте
головне, на цьому зупинятися не можна ні в якому разі. Після школи
тільки починається глибоке пізнання і вивчення рідної мови: у кожного з
нас з'являється своя професійна сфера діяльності, в якій ми
повинні вміти грамотно пояснюватися професійною мовою.
Висновок на ться сам собою. Треба вчитися керувати собою і своєю
власним життям. І нести за це особисту відповідальність. Якщо ми хочемо
бути грамотними, освіченими людьми, то вміння грамотно писати і
говорити має бути обов'язковою якістю. Від цього безпосередньо залежить
наша успішність.